Nu, dar nu imi place cand cineva spune un lucru si nu este ascultat.lucrul pe care il zice este absolut vital. nu este bagat in seama. daca iti zice ceva, tu te prefaci ca nu exista. nici nu il auzi, nici nu il vezi, nici nu l-ai baga in seama daca l-ai auzi. iti da o informatie. tu o omiti. de ce? pentru ca esti ignorant si comod. primesti informatia? nu. nici daca ai fi atent nu ai baga la cap.
dar dintr-o data te trezesti ca nu stiai de informatia pe care se strofoca persoana aia sa ti-o bage in cap.observi ca multa lume stie in afara de grupul tau. erati prea ocupati cu vorbitul. si atunci izbucnesti: ca nu e asa, ca nu a spus, ca a uitat, ca n-ai auzit. evdent ca nu ai auzit daca erai ocupata cu manichiura sau cu parul sau cu barfele despre cel mai cul baiat din liceu. evident ca nu ai auzit pentru ca esti atat de egocentrista incat chiar te-ai convins ca stii tot despre toate. nu ai auzit pentru ca ai gura mare si nu astepti explicatii. nu ai auzit pentru ca esti atat de indiferenta, inacat intr-o oglinda in care se uita milioane de oameni, tu te vezi doar pe tine.
acestia sunt oamenii care vor sa stie, cred ca stiu, sunt siguri ca le stiu, dar o dau in bara gratios. si apoi comenteaza si dau vina pe cei care si-au facut datoria si i-au anuntat. dar ei nu au ascultat. au fost indiferenti.
daca va regasiti in aceasta postare, imi pare rau. imi pare rau, de asemenea, pentru postarea cu scoala – pentru cele cateva exceptii pe care le stiu – dar cred ca am spus in mare parte adevarul.