Sunt un copil care vrea sa creasca mai repede,dar care inca vrea sa ramana mic…un copil ce inca plange dupa mama…un copil caruia-i place rada,sa cante,sa tipe…un copil ce gaseste fericirea in lucruri marunte…un copil caruia-i plac piticii,vacutele,oitele,dulciurile,jucariile…un copil ce vrea sa-si deseneze propria lume exact cum vrea el,plina de culoare,zambete,bebelusi,prieteni,iubire…un copil care inca tanjeste sa fie alintat,care se alinta…care uneori adora sa fie pupat…un copil care vrea sa sa indragosteasca…un copil care iubeste si vrea sa fie iubit…un copil rau dar bun in acelasi timp…un copil care vrea sa traiasca cu adevarat…un copil ce vrea sa faca o lume mai frumoasa un …un copil naiv care adora sa viseze cu ochii deschisi…un copil ce vrea doar sa ajute!
Arhiva autor
Teama.Placere
Teama.Placere
Moarte.Sex
subiectele cele mai mediatizate.gandurile cele mai dezbatute in mintea noastra.este ceea ce ne socheaza tot mai mult…ce faci ca sa uiti de moarte?sex!viata defapt se rezuma la sex si moarte.in rest ne pierdem in alegeri inutile…
de ce alegem sa traim o viata trista?
de ce-am uitat care e adevarata culoare a vietii si de ce-am uitat pur si simplu sa traim?
cu totii am uitat sa luptam pentru ceea ce vrem ,suntem obisnuiti sa ne afundam in suferinte specifice secolului in care traim ,dar care au aceeasi paloare ca acelora de cand e timpul…de ce lasam timpul sa treaca fara sa il simtim?de ce nu ne mai pasa?
de ce?…
plutim printre nuante de gri .credem ca daca ne drogam cu totii reusim sa atingem culorile,dar nu atingem nimic decat ceata.
ne-am robotizat cu totii,ne-am obisnuit sa traim cu o sticla…am uitat adevaratele sentimente care ne definesc noua sufletul…”copilul” din noi
mai stii ce e viata cu adevarat,insa noi am uitat demult.ne lasam prada simtemului programat pentru productie.suntem doar niste pioni aruncati in fabrici si companii care se zbat pentru succes.
pentru ce?
ne inegrim sufletul in dorinta de-a avea cat mai multi bani.suntem niste materilisti inculti ,creem calculatoare perfomante pentru a ne transforma creierele in pietricele.
distrugem tot ce avem mai frumos in noi…
dar facem sex,probabil la asta ne pricepem cel mai bine.
Sa traim bine!
Culori negre…
Astazi sunt singur…Camera asta este atat de apasatoare, iar mirosul atat de inchis. Nu mai suport! Nu ma mai suport!
Urasc! De ce eu?! De ce sunt atat de slab. As vrea sa ma vindec, dar cum? Trebuie sa mai iau neaparat o doza, dar nu mai am bani. Nu mai vreau sa trec prin experienta aceea cu Cheloo in care ne-am dus sa “imprumutam” de la magazinul de peste drum. Problema era ca nu eram in stare sa respiram aerul si ne trebuia urgent. Evident, la cat de stangaci am actionat am fost prinsi. Am stat o perioada in inchisoare. Ma mir cum de nu mi-am pus capatul zilelor acolo. Nu mai suportam sa traiesc in acea mizerie.Partea buna era ca pe-acolo am reusit sa facem rost de doze.
In sfarsit am iesit si ma confruntam cu aceeasi problema care a ajuns sa-mi secatuiasca sufletul.
Durerea asta ma apasa,ma sfasie! Ma privesc in oglinda cu un dezgust infinit: mi-e greata si am cearcane mari. Atatea semne pe maini. Am si uitat senzatia de a fi normal. Imi amintesc vag ca imi traiam viata u un scop anume, aveam mereu o destinatie, un drum de parcurs.Acum imi car zilele in spate in asa o gale si ma straduiesc doar pentru cateva clipe de euforie,ca mai apoi sa ma simt parasit.
Oare cand voi spune…”Astazi sunt fericit”(cu adevarat)? Nici nu mai stiu cand am zambit pentru ultima oara.
Sunt depasit, nu mai stiu daca mai pot duce aceasta povara. Eu sunt povara. cineva ar rade de mine. Am ajuns sa-mi plang singur de mila.
Imi tin capul in maini. In aceste momente as vrea sa cad intr-o prapastie nesfarsita.E ca si cum as vrea sa zbor chiar daca ma cufund in intuneric. As vrea sa fiu in pielea oricarui om,dar nu a mea. Nu cred ca exista persoane care sa se urasca mai mult decat ma urasc eu pe mine.
Incep sa constientizez de ce lumea m-a lasat. Sunt o persoana deplorabila, Ma inec in propriile-mi lacrimi.
Am sufletul atat de incarcat.
De multa vreme nu am vorbit cu nimeni. am renuntat la ideea ca pot scapa de acest “lant al slabiciunilor”. Refuz chiar sa ma mai imbat cu sperante desarte.
Gata! Viata…ah, ce cuvant greoi.Nu mai are niciun rost. Renunt! Poate altii ma vor intelege,iar altii ma vor judeca pentru ca nu am avut puterea sa lupt pana la capat. Dar trebuie sa ma intelegeti! Pentru mine e o lupta fara victorie.
Si geamul asta deschis…oare acolo e fericirea?
Doar eu
hey…sunt simona..mult’am fain alex…pentru inceput as incepe cu ceva despre mine…nah…nu stiu cum sa incep …inceputurile sunt mereu grele…
cred ca sunt doar o visatoare…mi-e cam greu sa scriu aici despre asta …oricum nu cred ca ar strica cu ceva, n-am prea mari sperante ca s-ar uita cineva la rahaturile mele…visez la ceva care mi se pare intangibil…fericirea…daca e so iau asa nici eu nu stiu sa definesc fericirea…dar stiu c-o doresc…as vrea sa fiu in stare de lucruri nebunesti,as vrea sa plutesc…probabil ca fericirea este doar o iluzie si-o senzatie pe care-o simti cand te atasezi de cineva ,spunem noi “dragostea”…asta te scote din monotonie simti ca vibrezi si totul capata alta culoare in jurul tau…probabil vorbesc din carti …mi-ar placea sa cred ca am trait asta,dar scap repede de gandul asta pentru ca sunt doar o copila ,vreau sa cred ca dragostea e ceva mult mai profund si mai complex…o experienta de genul m-a facut sa spun “Viata e frumoasa” evident ca acum n-o mai spun ,dar am spus-o ceea ce e destul de bizar pentru ca nu sunt genul care sa fie atat de optimista, defapt nici nu sunt ,dar asta e altceva…
nu ma consider o fata frumoasa ,buna sau destapta , chiar simt opusul in legatura cu toate astea …totusi pretuiesc prietenii …chiar n-ash suporta viata fara prieteni ,as intra in criza de nervi sau ceva de genul asta…ma rog…ma implic repede si daca incep sa tin la o persoana ,chiar tin in adevaratul sens al cuvantului…ma si consum din nimicuri…sunt in stare sa cedez “binele ” meu altuia si-mi place s alupt pentru binele altuia …nu prea am luptat pentru mine…ideea e ca atunci cand lupt pentru altul imi da forta,cand e pentru mine ma prabusesc repede…
imi place sa ma mandresc in sinea mea ca as avea suflet de artist…defapt mi-ar placea sa-mi petrec o viata de asta de pe-o zi pe alta ,sa fac ce-mi place ,sa ma distrez si sa fiu alaturi de cei dragi…un vis al meu este sa devin fotograf si asta devine din ce in ce mai tangibil avand in vedere ca ai mei au acceptat asta la mine , mai mult fac econimii sa-mi iau un aparat bunicel …
e important sa scriu si despre scoala:@…cand eram mica voiam sa fac revolutie impotriva scolii cu alex…cred ca prin asta am spus totul…sitemul asta scolar ma distruge pe mn ca persoana si-mi distreuge caracterul…ce sa zic ,abia astept sa termin scoala asta idioata pe care sunt convinsa ca n-o sa-mi foloseasca la absolut nimic mai departe …da viata merge …
sper ca n-am scris ceva prea depresiv…presupun ca pot sterge asta …as vrea ca de fiekre data tu ,alexandra sa-mi accepti sau nu articolele astea.
New to za family
Ce familie ca era femeia asta aici singura;)). deci. io’s simona. bine, nu scrie simona postu’ dar ea este simona. ea este courage si va rog s-o primit si s-o urmariti ca e talentata. meticuloasa. atenta la detalii. e buna una ca ea la blogu omului.:))
pana la urmatoarea postare a ei, cya.
couragedogg
