Astazi sunt singur…Camera asta este atat de apasatoare, iar mirosul atat de inchis. Nu mai suport! Nu ma mai suport!
Urasc! De ce eu?! De ce sunt atat de slab. As vrea sa ma vindec, dar cum? Trebuie sa mai iau neaparat o doza, dar nu mai am bani. Nu mai vreau sa trec prin experienta aceea cu Cheloo in care ne-am dus sa “imprumutam” de la magazinul de peste drum. Problema era ca nu eram in stare sa respiram aerul si ne trebuia urgent. Evident, la cat de stangaci am actionat am fost prinsi. Am stat o perioada in inchisoare. Ma mir cum de nu mi-am pus capatul zilelor acolo. Nu mai suportam sa traiesc in acea mizerie.Partea buna era ca pe-acolo am reusit sa facem rost de doze.
In sfarsit am iesit si ma confruntam cu aceeasi problema care a ajuns sa-mi secatuiasca sufletul.
Durerea asta ma apasa,ma sfasie! Ma privesc in oglinda cu un dezgust infinit: mi-e greata si am cearcane mari. Atatea semne pe maini. Am si uitat senzatia de a fi normal. Imi amintesc vag ca imi traiam viata u un scop anume, aveam mereu o destinatie, un drum de parcurs.Acum imi car zilele in spate in asa o gale si ma straduiesc doar pentru cateva clipe de euforie,ca mai apoi sa ma simt parasit.
Oare cand voi spune…”Astazi sunt fericit”(cu adevarat)? Nici nu mai stiu cand am zambit pentru ultima oara.
Sunt depasit, nu mai stiu daca mai pot duce aceasta povara. Eu sunt povara. cineva ar rade de mine. Am ajuns sa-mi plang singur de mila.
Imi tin capul in maini. In aceste momente as vrea sa cad intr-o prapastie nesfarsita.E ca si cum as vrea sa zbor chiar daca ma cufund in intuneric. As vrea sa fiu in pielea oricarui om,dar nu a mea. Nu cred ca exista persoane care sa se urasca mai mult decat ma urasc eu pe mine.
Incep sa constientizez de ce lumea m-a lasat. Sunt o persoana deplorabila, Ma inec in propriile-mi lacrimi.
Am sufletul atat de incarcat.
De multa vreme nu am vorbit cu nimeni. am renuntat la ideea ca pot scapa de acest “lant al slabiciunilor”. Refuz chiar sa ma mai imbat cu sperante desarte.
Gata! Viata…ah, ce cuvant greoi.Nu mai are niciun rost. Renunt! Poate altii ma vor intelege,iar altii ma vor judeca pentru ca nu am avut puterea sa lupt pana la capat. Dar trebuie sa ma intelegeti! Pentru mine e o lupta fara victorie.
Si geamul asta deschis…oare acolo e fericirea?
Culori negre…
couragedogg
